Dragomir Hurmuzescu - Inventatorul electroscopului

Dragomir Hurmuzescu – Inventatorul electroscopului

Timp de citit: 3 minute

Sa facem cunostinta cu un alt inventator ce a adus un aport considerabil la progresul umanitatii, facand parte din marile valori stiintifice mondiale.

In vocabularul stiintific universal sunt regasite expresii precum: pilele Karpen, efectul Coanda, becul Teclu, fenomenul Procopiu, iar exemplele continua, aceste expresii reprezinta recunostinta rezultatelor activitatii stiintifice ale acestor inaintasi celebri.

Remarcabil fizician, inventator si profesor

O personalitate ce trebuie recunoscuta si sa i se faca cinste este Dragomir Hurmuzescu remarcabil fizician, inventator si profesor, fondator al Academiei de Stiinte din Romania.

Pe vremea domnitorului statului roman A. I. Cuza, la data de 13 martie 1865 avea sa se nasca Dragomir Hurmuzescu. In liceele din Bucuresti Sfantul Sava si Mihai Bravu aveau sa i se puna bazele educatiei (bacalaureatul l-a sustinut in 1884). La Universitatea Bucuresti, inaugurata in 1869, participa la cursurile sectiilor de stiinte naturale si fizico-matematice absolvindu-le in 1887. Lucrarea de licenta in fizica sustinuta la Sorbona in anul 1890.

A pregatit doctoratul in laboratorul de fizica unde si lucra, la Sorbona. Continutul tezei de doctorat Asupra unei noi determinari a raportului dintre unitatile electrostatice si cele magnetice este apreciat deocarece prezenta la acel moment un interes deosebit in mediile stiintifice internationale.

Viata la Iasi

A revenit la Iasi, unde a fost numit conferentiar, iar mai apoi profesor la Universitatea din Iasi, catedra de Gravitatie, Caldura si Electricitate (1898). S-a ocupat si de redactarea Analelor Stiintifice ale Universitatii Iasi. Datorita activitatii sustinute, intre 1904 si 1907 a facut parte din guvern, avand functia de secretar general la Ministerul Instructiunii Publice.

Viata la Bruxelles

Fiind apreciat la nivel international, acesta prezideaza in 1910 la Bruxelles alaturi de laureata premiului Nobel – Marie Curie si de fizicianul Becquerel o sectie a congresului de Radiologie.

Viata la Bucuresti

Urmeaza mutarea la Bucuresti unde primeste importante functii la Universitate, cea de profesor, decan si prerector. Academia Romana il primeste in randul nemuritorilor in 1916 in calitate de membru corespondent. Face parte din membrii fondatori ai Academiei de Stiinte din Romania, iar in 1922 devine presedinte al Societatii de difuziune radiotelefonica.

Electroscopul

Electroscopul este un instrument care este capabil sa detecteze sarcina electrica cu care un corp este incarcat.

Stim azi sa construim electroscoape electronice, care sunt inca si mai sensibile decit electroscopul cu foite. Electroscoapele electronice pot identifica imediat si tipul sarcinii detectate. Pentru ca este destinat detectarii sarcinii electrice de la distanta (fara contact cu corpul electrizat), acest adulmecator de sarcini electrice a fost numit in limba engleza "sniffer".

Probele sniffer sunt folosite astazi in analiza semnalelor RF, ca in filmul de mai jos:

Dielectrina este un izolator alcatuit pe baza unui amestec de sulf si parafina.

Alaturi de R.J. Benoit demonstreaza ca razele X descarca corpurile ionizate, iar aerul devine bun conductor de electricitate prin ionizare cu raze X. Realizeaza numeroase studii in domeniul radioactivitatii apei si petrolului din zona Slanic Moldova.

Sustinut de colaboratorul sau ing. Emil Petrascu, la Scoala de Electricitate de pe langa Universitatea din Iasi, devenita in 1913 Institutul Electrotehnic, pune bazele unei sectii de radiocomunicatii premiata atat in tara cat si in sud-estul Europei.

Bucurandu-se de simpatie si apreciere, a fost sprijinit pentru infiintarea si in Bucuresti un Institut Electrotehnic unde in 1925 porneste primele experiente privind radiodifuziunea, dar incepe si realizarea de transmisiuni publice. Reuseste abia in 1928 inaugurarea postului de Radio Bucuresti.

In paralel cu cercetarea stiintifica

In paralel cu cercetarea stiintifica si experimentele de laborator, publica o serie de lucrari ce primesc aprecieri deosebite. Unele dintre aceste lucrari au fost editate si in limba franceza in capitala Frantei, precum: Teoria matematica a luminii sau Dielectrina – un nou izolant, Noul electroscop – noi aparate electrice, dar cele mai multe lucrari au fost editate in limba romana, acestea fiind tiparite atat la Iasi, cat si la Bucuresti. Alte titluri de lucrari: Dezvoltatea stiintelor si progresul social, Viitorul Industriei Electrice in Romania, Electricitate generala si aplicata etc.

Dragomir Hurmuzescu a fost si un mare popularizator al stiintei si al aplicatiilor tehnice, fiind prezent cu articole in revistele de specialitate, precum Radiofonica, sau tinand conferinte in fata studentilor sau in fata publicului larg, dar si in fata microfonului.

Sub presedentia lui a fost infiintata Asociatia generala a radioamatorilor in 1931, aceasta fiind cunoscuta de radioamatorii din Romania.

Stimat, apreciat si respectat pentru contributia sa la dezvoltarea stiintei si aplicarea cuceririlor tehnice in folosul oamenilor, decanul fizicienilor romani precum a fost numit, profesorul Dragomir Hurmuzescu inceteaza din viata la data de 31 mai 1954.

Bibliografie / surse:

Articol preluat din Revista Conex Club nr. 70 din anul 2005.
Revista Radiofonica (1933-1935);
Almanah Tehnium (1983, pag 78);
Enciclopedia Marilor Personalitati – Volumul II (editura Geneze);
Bedreag C.G. – Bibliografia fizicii romanesti 1957;

www.oradefizica.ro/
https://radioromaniacultural.ro/

 1,036 afisari totale,  1 afisari azi

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

The maximum upload file size: 2 Mo. You can upload: image, audio, video, document, spreadsheet, interactive, text, archive, code, other. Links to YouTube, Facebook, Twitter and other services inserted in the comment text will be automatically embedded. Drop file here