Despre ce e vorba?
Sa incercam sa descoperim din tainele inregistrarilor in direct. Transmisiunile in direct au oferit de-a lungul timpului amatorilor incontestabile avantaje de originalitate, ceea ce a ajutat la crearea de arhive sonore autentice si originale. In continuare, vor fi prezentate cateva indicatii generale si reguli ce pot fi adoptate, respectiv integrate de catre amatorii de inregistrarile in direct, solutii practice pentru numeroase probleme ce ar putea aparea pe parcursul inregistrarilor in direct.
Microfonul
Pentru ca o inregistrare sa fie de calitate, implicit este nevoie de utilizarea de microfoane de calitate. Pentru inregistrarea unei orchestre, cor sau muzica de camera este necesar un microfon ce poate asigura un raspuns in frecventa satisfacator. Altfel spus, microfonul trebuie sa capteze sunetele cele mai variate, cele mai bogate. Un microfon de calitate nu va fi scump raportat la calitatea inregistrarilor obtinute.
Problemele specifice de amplasare a microfoanelor pot ocupa spatiul tipografic al unui intreg volum. In randurile urmatoare se vor regasii cateva sugestii utile pentru a putea obtine inregistrari de calitate.
Principalele probleme ale unui amator sunt cele legate de corpul sonor si spatiul in care acesta se desfasoara. Reprezentanta pentru a distinge o buna inregistrare este echilibrul intre instrumente si cantareti, intre reverberatie si zgomotul de fond al salii in care se desfasoara inregistrarea.
Considerand ca un grup de executanti este in sine echilibrat, problema referitoare la echilibrul dintre instrumente si cantareti, nu reprezinta o dificultate. Tehnica obisnuita consta in suspendarea microfoanelor intr-o pozitie destul de inalta (fig 1), astfel incat executantii din primul rand sa nu ii acopere pe cei din randul din spate, iar toti sa fie la o distanta aproximativ egala de microfon. Scopul principal este acela de a obtine o reproducere exacta, fireste a distributiei sonore in spatiu, inregistrarea trebuind sa furnizeze perceptia reala a reliefului sonor.
Pentru aceasta o buna sursa de inspiratie o reprezinta metodele complexe utilizate in studiourile profesionale. Echilibrul intre instrumentele muzicale poate fi modificat prin variatia distantelor relative in raport cu microfoanele; raportul sunetelor directe cu cele reflectate depinde de distanta microfonului la sursa directa de sunet si peretii salii.
Microfoanele bidirectionale
Microfoanele bidirectionale au un camp de actiune in spatiu "in opt" (fig 2). Acestea trebuie plasate mai in spate pentru a acoperi o arie cat mai larga, spre deosebire de modelele unidirectionale (cardioide). Modelele omnidirectionale (nondirectionale), acopera de asemenea un spatiu larg. Pe de alta parte, sursa de dificultati in echilibrarea instrumentelor o reprezinta grupa alamurilor.
Aceste instrumente genereaza sunete pe o axa mai dreapta decat alte instrumente. Daca trompetele sunt indreptate spre microfon, exista riscul ca ele sa fie captate prea puternic raportat cu alte grupe de instrumente, daca acestea sunt indreptate spre un punct prea indepartat, nu vor putea fi captate la o calitate superioara. De altfel, fiecare sala are un nivel propriu al reverberatiei.
Perspectiva si reverberatie
Cand echilibrul compartimentelor sonore este obtinut, trebuie cautat un echilibru intre perspectiva apropiata si cea indepartata. Cu cat microfonul este mai aproape de executant, cu atat este mai clara si mai distincta inregistrarea, pe de alta parte, inregistrarile in perspectiva permit mai mult un amestec bun al sunetelor produse de grupele de executanti, creand o senzatie mai pregnanta a dimensiunilor salii de concert (fig 3).
Se poate lucra la o distanta mai mare in stereofonie decat in monofonie, puterea de selectie a sunetelor fiind mai mare. Prin urmare, inregistrarile stereofonice in cazul unei reverberatii mari devin mai distincte decat aceleasi inregistrari monofonice. Cateodata amatorul doreste mai de graba captarea distincta a sunetelor apropiate, alteor el cauta efectele de reverberatie.
O reverberatie moderata va da inregistrarii un relief sonor fiindca sunetele reflectate suplimentar compun o trena sonora care continua auditia sunetelor utile. Instalatiile de inregistrare reverberante pot fi utilizate doar la bucati lente. Energia inaltei frecvente se pierde mai usor cu distanta (cand se inregistreaza compartimente departate de axul microfonului) decat energia cu frecventa mai joasa.
Inregistrarea unui cor
Pentru inregistrarea unui cor intr-un spatiu puternic reverberant se pot folosi trei microfoane. Cele doua microfoane principale (omnidirectionale) sunt amplasate la 4m inaltime, fiecare situat la o distanta de 2,5m de axa centrala si de locul dirijorului. Al treilea (model cardioid) se amplaseaza in spatele dirijorului, la mijloc, la inaltimea ultimului rand al corului.
Daca nu exista instalatii speciale pentru amplasarea microfoanelor, pot fi realizate suporturi folosind pe cele de la lampadar cu bucati de tuburi filetate cu diametrul de 16mm, ce pot forma un suport articulat. De asemenea, microfoanele pot fi agatate de un fir de nailon, acesta are avantajul soliditatii si a faptului ca este aproape invizibil.
Inregistrarea unui recital
Pentru inregistrarea unui recital pot fi folosite doua microfoane cardioide pozitionate la 1,5m distanta intre ele, in fata solistului. De asemenea, poate fi montat un microfon de tip cardioid-condensator deasupra solistului.
O alta amplasare convenabila pentru un solist este asemanatoare celei din figura 4, unde un cantaret se acompaniaza la pian. In functie de cele trei pozitii mentionate se poate accentua vocea sau instrumentul.
In figura 5 este reprezentat schematic un cor mixt de 50 de persoane, ocupand o suprafata de 5,50 x 2.50 m, cantand intr-o sala unde timpul de reverberatie este lung. Trebuie luat in considerare ca inregistrarea nu poate produce mari dificultati, fiecare cantaret producand aproximativ acelasi volum de sunet.
S-a incercat mai intai instalarea a doua microfoane directive dinamice de tip MD421 la o distanta de 2 m in fata primului rand al corului. Ele sunt indreptate spre aripile exterioare ale ansamblului vocal cu un unghi de deschidere de 105 grade. Intre primul si ultimul rand al corului diferenta nivelului sonor va fi mai mare de 8 dB. Echilibrul dintre voci nu este satisfacator, iar reverberatia este prea slaba, neobtinandu-se un echilibru intre sunetele directe si cele reflectate.
In figura 6 este reprezentata o dispunere a microfoanelor avand ca scop sa ofere echilibru adecvat intre voci si efectul de ambianta. Situarea microfoanelor la o inaltime de 5 m micsoreaza raportul distantelor intre primul si ultimul rand al corului, raportul presiunii sonore ajungand si el la valoare dorita de 1:1,4 (3dB).
Mai exista totusi, posibilitatea ca inregistrarea sa nu fie suficient de nuantata, reverberatia fiind prea slaba. Solutia este reprezentata in figura 7; s-au mai instalat doua microfoane suplimentare la 10 – 15 m departare de cor pentru obtinerea unei inregistrari de buna calitate. Cu ajutorul unor suporturi telescopice reglabile dificultatea instalarii microfoanelor la inaltime poate fi usor inlaturata.
Tipuri de microfon
In figura 2 este reprezentata o diagrama de directivitate pentru trei tipuri de microfoane. Primul tip omnidirectional, la frecvente joase prezinta aceeasi sensibilitate pentru toate directiile; rezultand ca diagrama sa este circulara. Totusi la frecventa inalta, diagrama tinde sa devina directionala. Microfonul bidirectional prezinta o sensibilitate tradusa grafic printr-un 8 culcat, avand o sensibilitate maxima la sunetele ce vin din fata si din spate.
Microfonul unidirectional, numit si cardioid (denumire venita de la diagrama sa in forma de inima), are o sensibilitate maxima la sunetele ce provin din fata, sensibilitatea sa fiind aproape nula la celalalte sunete. Acest tip de microfon fiind cel mai eficace.
Bibliografie / Surse:
Articol preluat din Almanahul Tehnium din anul 1990.
http://www.megaaudio.de
