PRAE ("inceput", in limba latina) este un microcalculator personal proiectat de catre o echipa sub conducerea lui Miklós Patrubany, formata din Nicolae Pop Baldi, Nicusor Socaciu, Liviu Dervesteanu, Emil Precup, Eugen Lupu si Ioan Ciascai de la Institutul de Tehnica de Calcul din Cluj-Napoca (ITC).
Anul lansarii acestuia a fost 1980, fiind produs in serie limitata (cca. 200 bucati) la Fabrica de Memorii si Componente Electronice pentru Tehnica de Calcul din Timisoara (FMCETC).
Cercetarile si procedurile de fabricare au fost conduse de Patrubany Miklos, calculatorul PRAE 1000 fiind lansat la finalul anului 1983 si bagat in productia de serie.
Tastatura calculatorului PRAE
Tastatura calculatorului era ultraplata, cu 40 de taste circulare care functionau la simpla atingere. Fiecare tasta era garantata pentru un milion de apasari.
Stocarea datelor calculatorului PRAE
Stocarea datelor se facea pe caseta, la o densitate a inregistrarii de 1200 baud. Pentru metoda de inregistrare/redare a datelor pe/de pe banda magnetica, ing. Ion Ciascai a obtinut brevetul de inventie nr. 91141/26.06.1986.
Sursa de alimentare si puntea redresoare erau interne (vezi imaginea de mai jos); tot in interior exista si un mic difuzor pentru semnalarea sonora a erorilor.
Calculatorul PRAE-1000
PRAE-1000 era construit pe baza microprocesorului Z80 (2.5 Mhz) si avea 16 kB memorie RAM si 16 kB memorie EPROM. Afisarea se facea pe un televizor alb-negru, iar ca suport de stocare programe si date, era un casetofon audio, ulterior fiind dezvoltata o interfata pentru disc flexibil.
PRAE-1000, putea lucra atat in mod text 32 de linii a 30 caractere fiecare cat si in mod graphic, monocrom fara nuante de alb si negru, cu o rezolutie de 256 pe 256 pixeli. Conectarea cu alte dispositive sau sisteme se facea printr-o interfata seriala RS 232.
Plecand de la varianta initiala, calculatorul PRAE, a fost realizat in diverse configuratii:
Calculatorul PRAE-T
PRAE-T care avea o configuratie simpla constand din tastatura, televizor si suport extern pe caseta audio, si era destinat elevilor si celor interesati de a lucra pe un calculator.
Calculatorul PRAE-L
PRAE-L, intr-o configuratie mai extinsa, utilizat in procesul de invatamant si PRAE-M, intr-o configuratie maximal ce continea 64 kB de memorie RAM, o unitate de disc flexibil de 5 1/4 inci, o miniimprimanta iar sistemul de operare era compatibil cu sistemul CP/M.
Ca model de laborator a mai fost dezvoltat PRAE-PHOENIX, compatibil atat cu PRAE-M cat si cu sistemele Sinclair Spectrum.
Calculatorul poate fi vazut la Muzeul Retro IT din Arad. Mai jos, camera cu calculatoare romanesti si colectia de procesoare din incinta muzeului.
Bibliografie:
Nicolae Tapus, Stiinta si Tehnologia Informatiei in Romania, Academia Romana, Editura Academiei Romane – Bucuresti, 2018
Era un chin! Fiecare instrucțiune trebuia tastată literă cu literă! Dar era un început bun.
Pai și azi le tastezi tot literă cu literă.
Excepția a prezentat-o Spectrum-ul, unde fiecare tastă avea asignări multiple în cazul interpretorului BASIC. Trebuia ceva practică să-ți dai seama cum să găsești o anumita instrucțiune. Cu toate astea, am respectat interpretorul acela, cel mai simplu și eficient interpretor BASIC.
Nicăieri nu am mai găsit un interpretor în care instrucțiunea INPUT să evalueze expresii, chiar în propriul context al interpretorului de comenzi.
Când trebuia să introduci vreo dată de la tastatură, puteai introduce numere, șiruri, expresii gen 2 + 3 care erau automat evaluate, sau chiar expresii care puteau să conțină nume de variabile din program, ceea ce e o nebunie.
Mai era frate-su "aMIC", amândouă aveau un interpretor "Basic" cam ciudat și nu erau compatibile. Primul TIM-S parcă tot în carcasă de aMIC a fost construit.
In anii '90 exista o revistă de electronică redactată de la Timișoara unde erau prezentate schemele pentru Microtim și TIM-s, nu mai știu dacă au fost cumva și în Tehnium-ul normal.
Parcă "RET" se numea revista. Și mai era una editata la Cluj "If".