Problemele de baza care privesc pornirea motorului asincron trifazat sunt determinate de valoarea cuplului de pornire, implicit de socul de curent la pornire.
Este evident faptul ca pentru ca rotorul motorului sa poata accelera, de la turatie zero pana la cea nominala, el trebuie sa dezvolte un cuplu activ mai mare decat cuplul rezistent produs de masina de lucru si de frecarile mecanismului de transmisie a energiei mecanice.
In cazurile practice intalnite in industrie (mori cu bile, instalatii de foraj, compresoare etc.), cuplul de pornire trebuie sa depaseasca destul de mult cuplul nominal. Pe de alta parte, cuplul de pornire depinde de curentul absorbit de la reteaua energetica.
Tipuri de porniri
Modalitatile de pornire a motorului asincron trifazat sunt extrem de diverse, de la cele mai simple pana la cele foarte sofisticate.
O clasificare a lor implica in primul rand tipul fundamental de motor asincron utilizat (cu colivie sau rotor bobinat) si apoi se tine cont de puterea motorului si ulterior de posibilitatile sistemului energetic de alimentare.
Tinand seama de cele expuse, se analizeaza o serie de scheme electrice dintre cele mai des intalnite in industrie.
2. Coroziunea si protectia anticoroziva a materialelor metalice
Tipuri de coroziune
Coroziunea metalelor este un proces de degradare lenta, progresiva a acestora de la suprafata spre interior, sub actiunea mediilor chimice active.
Acest proces cuprinde o gama de schimbari chimice si electrochimice in urma carora metalele trec dintr-o forma elementara intr-o forma combinata, trecere determinata si de tendinta naturala a metalelor de a reveni la forma cu energii libere mai reduse.
Atacul chimic direct este posibil la toate materialele folosite de industrie, in timp ce atacul electrochimic nu apare decat la metale, intrucat numai ele poseda electroni liberi. Sub acest aspect se defineste:
coroziunea chimica: procesul de degradare a materialelor in general datorita reactiilor chimice dintre material si mediul corosiv, in timpul carora nu se semnaleaza transport de sarcini electrice;
coroziunea electrochimica: procesul de degradare a materialelor metalice datorita reactiilor chimice dintre material si mediul corosiv, reactii insotite de transport de sarcini electrice.
Aplicarea depunerilor si a peliculelor protectoare
Protectia suprafetelor metalice se realizeaza prin depunerea unui strat metalic sau nemetalic care constituie o bariera intre suprafata de protejat si mediul agresiv.
Pentru a-si indeplini rolul de protectie, aceste depuneri si pelicule trebuie sa fie continue, lipsite de pori, aderente la uzura. Calitatea protectiei este conditionata in mare masura de modul de pregatire a suprafetei, care include operatii de prelucrare mecanica, degresare si decapare.
3. Aplicatii practice ale circuitului integrat BAA 145 (UAA 145)
Circuitul integrat BAA 145 realizeaza comanda in faza a tiristoarelor si triacelor. Aceasta este principala sa destinatie.
Articolul prezinta doua montaje, unul monofazat iar celalalt trifazat, in componenta carora intra circuite integrate de tipul BAA 145.
Aceste montaje isi gasesc numeroase aplicatii practice. De exemplu, pot fi utilizate in salile de teatru, cinematograf, opera etc., acolo unde stingerea si aprinderea luminii trebuie sa se faca progresiv si in mod continuu.
4. Aplicatii practice ale circuitului integrat TBA 315
Acest circuit integrat este un temporizator care face parte din familia oscilatoarelor astabile. La iesirea lui se obtin oscilatii dreptunghiulare.
Desi a cunoscut o raspandire mult mai redusa decat integratul NE 555, acest circuit ieftin, precis si robust isi gaseste multe aplicatii in practica, mai ales in domeniul auto.
Circuitul TBA 315 a fost gandit sa functioneze la tensiunile tipice de alimentare de 12 Vcc si 24 Vcc curentul maxim de sarcina pe care il suporta in conditii normale este de 200 mA. Iesirea circuitului, prevazuta prin constructie cu o dioda de protectie (pentru sarcini inductive) este de tipul cu colectorul in gol.
Dupa aceasta scurta descriere a circuitului TBA 315 se prezinta patru scheme de automatizare, considerate clasice, in componenta carora intra acest integrat.
Instalatie de comanda cu temporizare a stergatoarelor de parbriz ce echipeaza autoturismele Dacia
Releu de semnalizare a schimbarii directiei de mers pentru autovehicule
Instalatie de temporizare a functionarii stergatorului de parbriz, fara releu electromagnetic
Automat de scara
5. Amplificator de inalta fidelitate
Amplificatorul propus are un numar redus de componente si performante care il situeaza in zona amplificatoarelor de inalta fidelitate. Amplificatorul este echipat cu tranzistoare finale MOSFET complementare, care asigura o putere de iesire suficienta pentru utilizari domestice.
Caracteristici tehnice
puterea eficace: 50 W/8 ohmi sau 75 W/4 ohmi;
distorsiunile totale sunt de maximum 0.3% la putere maxima si cad la o valoare de cel mult 0.01 % pentru o putere de iesire cuprinsa intre 1 W si 20 W in banda de frecventa cuprinsa intre 20 Hz si 20 kHz;
tensiunea de alimentare: +/- 30 Vcc.
6. Circuit pentru MID (modulatia liniara a impulsurilor in durata)
In articol este data schema de principiu a unui circuit electronic care realizeaza modulatia liniara a impulsurilor in durata (MID) proportionala cu amplitudinea unui semnal de audiofrecventa.
Acesta este format dintr-un osclilator bloking de sincronizare, realizat cu tranzistorul T (BC 108C) si un monostabil realizat cu CI specializat, TTL, de tip CDB 4121. Generatorul bloking foloseste un transformator de impulsuri toroidal.
7. Electrocardioscop
De mai mult de 100 de ani Willem Einthoven (1860-1927) a inventat electrocardiograful. La acea vreme existau aparate cu care s-ar fi putut masura tensiuni continue mult mai mici decat amplitudinea maxima a biosemnalelor inimii (1 mV).
In cazul unor pulsuri de tensiune ca acelea ale inimii, insa, aparatele erau practic inutilizabile din cauza inertiei mecanice a sistemelor indicatoare ale lor.
Einthoven s-a gandit atunci sa construiasca un galvanometru special, cunoscut sub numele de galvanometrul cu coarda, in care un fir extrem de subtire din cuart argintat, intins si plasat vertical intr-un camp magnetic produs de un electromagnet, vibra cand era parcurs de curentii infimi veniti de la electrozii plasati pe corp. Imaginea firului era apoi proiectata pe un suport fotosensibil ce se deplasa lent.
Astazi pentru amatori construirea unui electrocardioscop este cat se poate de simpla. Ca indicator se poate folosi un VU-metru analogic (miliampermetru sau microampermetru) si nu avem decat sa punem un amplificator operational sa amplifice cat trebuie pana cand inertia sistemului mobil al VU-metrului va fi invinsa, iar acul se va misca in ritmul batailor inimii.
De o simplitate maxima (activitatea electrica a inimii este usor de pus in evidenta), montajul nu necesita multe comentarii.
Semnalele de la electrozi sunt amplificate de un 741 intr-un montaj cu reglare automata a offsetului. Din P1 se regleaza amplificarea, iar din P2 se aduce acul VU-metrului intr-o pozitie convenabila.
Alimentarea se va face de la doua baterii de 4.5 V, iar buna functionare se poate constata cu ajutorul unui difuzor montat la intrare, acul trebuind sa vibreze cand membrana difuzorului este atinsa.
Montajul nu va fi ecranat, ecranarea neavand nici un rost atata vreme cat nu ne putem ecrana intregul corp.
